Viața unui porumbel Poveste de Vulea Vlad Mie îmi place să călătoresc. Și am un noroc foarte mare legat de treaba asta: Sunt un porumbel poștaș! Trăiesc la casa unor bătrânei care nu se pricep la tehnologie, așa că eu sunt ,,adresa de e-mail”. Într-o zi de toamnă umedă, bătrânelul a vrut să îi trimită o scrisoare fostului său camarad de război, veteranul Gheorghe Pilican. Mi-a pus la locul special de bilete de la picior o scrisoare cu un scris foarte elegant și frumos. Am plecat la drum. Știam să fac drumul cu ochii închiși, pentru că stăpânul meu, pe nume Marcel, ține o strânsă legătură cu domnul Gheorghe, aceștia trimițându-și scrisori aproape săptămânal. După cum v-am mai spus, era o zi ploioasă. Nu era rece afară și oamenii stăteau doar în bluză. Drumul a fost frumos. Întotdeauna văd peisaje ruginii pe la pădurile din apropiere. Între timp se făcuse seară, iar eu trebuia să trec peste o pădure ca să ajung la casa domnului...