Poveste de Crăciun, de Vulea Vlad

 Poveste de Crăciun

de Vulea Vlad

(poveste scrisă la 8 ani)

     Era ajunul Crăciunului. Cerul era alb de la fulgii de nea mici și firavi care făceau mii de bucle în văzduh. Afară, copiii au prins bujori roșii în obraji din cauza frigului.

       Prin ferestrele mici ale caselor se vedeau copii, părinți și bunici împodobind brăduții verzi, naturali sau artificiali, mari sau mici cu globulețe sclipitoare de toate culorile. Pe case sunt luminițe de toate formele și mărimile.

      Cu toții știm că toți copiii iubesc Crăciunul, dar un băiețel pe nume Edi iubea Crăciunul mai mult decât toți. În acest an el a fost foarte cuminte și a făcut o scrisoare foarte frumoasă lui Moș Crăciun pe care voia să i-o dea chiar el, personal. Așa că s-a gândit că trebuie să meargă în Laponia ca să îl găsească pe Moș. Dar problema era că Laponia era foarte departe și că nu mai era timp, așa că a renunțat la planul său și s-a pus în pat.

      Deodată a tresărit, deoarece a auzit niște clopoței. S-a dus la geam. Se uită afară. Era lună plină. Uitându-se la ea, văzu o sanie mare, frumos colorată, într-un roșu aprins, trasă de niște reni sprinteni și agili, care s-au oprit chiar lângă casa lui. Din sanie a coborât un om foarte în vârstă cu un costum roșu, la fel ca sania și cu o barbă albă. El era bunul și darnicul Moș Crăciun. După ce coborî din sanie, spuse cu o voce groasă:

- Copile dragă, mult te-am căutat și în sfârșit te-am găsit. Ți-am auzit dorința și am venit cât de repede am putut!

- Uau!Cred că visez!spuse Edi. Îmi permiteți să vă ating?

- Sigur că da!

      Edi îl atinse pe Moș Crăciun și se convinse că nu era un vis. Chiar s-a întâlnit cu Moș Crăciun!

      - Ești pregătit să mergem în Laponia? Nu mai avem prea mult timp.

      - Sigur!

     Din două salturi, Edi era deja în sanie, pregătit de plecare. După ce s-a urcat și moșul în sanie, strigă la reni:

       - Dați-i bice! Să mergem! Mai avem doar câteva ore!

Dintr-o dată, renii au pornit din loc, iar sania a ajuns la destinație în jumătate de oră. În acest timp, Edi s-a minunat cât de frumoase sunt casele de sus din sanie.

      Odată ajuns în Laponia, el s-a bucurat că stă chiar în fața atelierului lui Moș Crăciun. Împreună cu Moșul, au intrat înăuntru. Când a deschis ușa, s-au arătat mii de spiriduși în costum verde și roșu, căciulițe frumos colorate, cu niște clopoței mici de alamă și ciuboței cu aceeași culoare, care sunt comozi, anume făcuți ca spiridușii să se simtă comod în timp ce confecționează, împachetează și așează cadourile în sanie.

      În grajd, renii alergau monitorizați pe o pistă specială pentru a fi pregătiți pentru drumul cel lung de 25 de ore. În tot atelierul este un miros înbietor de scorțișoară.

       Când sosi seara cea mare, toți erau la locurile lor bine stabilite ca totul să meargă bine. Edi a fost invitat să meargă în sanie cu Moș Crăciun și să fie ajutorul lui pe tot parcursul călătoriei.

       Putem spune că el a fost cel mai fericit copil din lume când a împărțit cadouri la fiecare casă.

Sfârșit