În grădina bunicilor mei, poezie de Vulea Vlad

 

               În grădina bunicilor mei

                                           De Vulea Vlad, clasa a V-a A

 

           

În grădina bunicilor mei,

            Oile au niște miei.

            Și i-am numit, cum mi-a venit:

            Albu’, Bălu’, și Dospit.

 

 

            Aici iarna-i paradis:

            Totul pare ca un vis.

            Zăpada mare se așterne

            Pe paiele ca niște perne.

           

 

            Într-o zi am construit

            Un om mare, liniștit.

            Și l-am strigat defel,

            Pe numele lui: Zăpezel.        

 

 

            Totu-i alb și neclintit.

            Doar un ghiocel proptit,

            S-a găsit de dimineață

            Să iasă de sub gheață.

 

            A venit și primăvara

            Cu florile și iarba,    

            Și copacii roz-deschis           

            Care sunt de nedescris.

 

 

            Gheața s-a topit, măi frate,

            Haideți să plantăm salate,

            Că verdeața-i sănătoasă,

            Zice bunica voioasă.

 

 

            Vara a venit pe nesimțite

            Cu jocuri, albine, bucurie.

            Și vacanța a sosit,

            Vreme de copilărit.

 

            Haide în grădină, vere

            Să culegem niște mere

            Sau niște gustoase piersici,

            Că avem de toate-aici.

 

 

            După trei luni de joacă,

            Copiii au început la școală.

            Semn că toamna a venit,

            Fructele s-au pârguit.

 

 

            Mere, pere, nuci și prune,

            Brumării, zemoase, bune,

            Și tot felul de legume,

            De nu le mai știi pe nume.