Frunzuța, poveste de Maier Cristian, clasa a V-a A

 

Maier Cristian

Clasa a V-a A

  

Frunzuța

 

A venit primăvara și odată cu ea a început să înflorească pădurea. Primele raze de soare îmbăiază mugurașii nou- născuți. Printre ei se află și o gingașă frunzuliță, pe nume Frunzuța.

După ce a sosit vara, Frunzuța a crescut foarte mult și se bucura de căldura binecuvântată a verii. Din când în când soseau pescărușii care se duceau și se întorceau de la mare. Ei aduceau vești despre cât de bucuroase sunt familiile pe litoral.

- Ce mult îmi doresc și eu să pot zbura și să călătoresc ca acești pescăruși minunați, se gândea Frunzuța!

Toamna aproape a ajuns și frunzele obosite au început să își dea drumul una câte una și să plutească agale spre pământul umed. Și Frunzuța și-a schimbat ținuta, în semn că a venit timpul să își îndeplinească visul. Își dădu și ea drumul și își începu zborul și călătoria de vis.

La început, un vânticel a prins-o și a purtat-o sus, sus, tot mai sus, spre cerul senin de poveste. Acolo a avut parte de o întâlnire deosebită, cu un norișor pufos.

- Bună, Frunzuța! Oare ai putea să îmi spui și mie ce ai văzut acolo jos, pe pământ?

Frunzuța i-a spus tot ce știa, dar i-a promis că va reveni cu noi vești de pe pământ după terminarea călătoriei. Norișorul savura fiecare cuvânt spus de Frunzuța dorindu-și să se afle pe pământ.

După acea întâmplare Frunzuța a zburat luată de vânt până în teiul din curtea școlii de unde a observat o puzderie de copii nerăbdători să înceapă prima zi de școală. Erau copii bucuroși, triști și timizi, care își doreau să se întâlnească cu elevii si profesori din anii anteriori dar și să înceapă cu perseverență, un nou și minunat an școlar.

Frunzuța s-a întors la treburile ei de exploratoare agățându-se de o mașina care se ducea la târgul de toamnă din centrul orașului.

      Ajunsă acolo, Frunzuța a observat cât de frumos erau așezați bostanii, strugurii și perele negustorilor, veniți de după falnicii munți. Într-un colț, o fetiță micuță, o ajuta pe mama sa să încarce taraba lor, cu fructe culese din grădina bunicii, iar frățiorul ei de cinci anișori se juca cu un cățeluș foarte simpatic.

Frunzuța a decis, totuși, că ar fi mai bine să își continue călătoria către un mic sătuc din apropiere.

În sătuc, Frunzuța, a văzut o grămadă de copii, care își ajutau părinții să-și decoreze gospodăriile și străzile cu fructe coapte, proaspăt culese, care emanau un miros plăcut de tămâie. Sub fiecare copac din sat s-a întins o pătură pufoasă și colorată de frunze.

Frunzuței i se făcuse dor de alunul în care s-a născut și atunci și-a dat seama că cel mai frumos loc din lume este casa unde te-ai născut și ai trăit primi ani ai vieții având cele mai frumoase momente și clipe de neuitat. Așa că s-a decis să se întoarcă acasă la suratele ei.        Ajunsă acasă le-a povestit tuturor aventurile prin care a trecut, iar mai târziu m-a rugat să îi scriu povestea ca să o poată citi toți mugurașii și copiii.