FRunza magică, de Petre Antonia

 

Frunza magică

        Afară este anotimpul de toamna, iar eu am hotărât sa fac azi o plimbare prin parc. Toamna este pe terminate, este luna octombrie. Totul este atât de frumos încât cred  că mă aflu într-un tablou de vis, magic .Frunzele sunt galbene-ruginii, iar pomilor începe sa le cadă coroana cea maiestoasă. Pe potecă se așterne un covor de frunze aproape moarte. Abia se zărea poteca aceea.
        Cum mergeam eu liniștită, fermecată de peisajul din jurul meu, aud un geamăt slab, căutând cu privirea către un pom de unde mi se părea ca se aude acel geamăt văd o  frunză prinsă de ramura pomului care plângea.
       Era o frunza mititică, dar de o culoare foarte frumoasă, era mult mai viu colorată decât celelalte frunze ramase în pom. Mi-am făcut griji ca aceea frunza să nu moară  prea repede și am intrat în vorba cu ea , am început un dialog magic.
            - Bună! Am salutat-o eu . Scuze că te deranjez, dar pot să-ți fiu de folos cu ceva ? De  ce ești tristă ?
         - Buna! Plâng pentru că părinții mei au căzut , sunt acolo lângă tine.                                     
        - Of...îmi pare foarte rău pentru tine, dar trebuie să fii puternică .                                           
         - Mulțumesc pentru încurajare! Am o veste magică pentru tine , eu sunt o zână transformată în frunză. Deoarece ai fost singura fetiță dintre toți trecătorii care m-a auzit și a încercat să mă ajute , drept răsplată am să vin cu tine acasă. 

         - Wow ! Mă bucur foarte mult să aud asta , dar dacă te desprinzi de la locul tău mi-e  frică că o să mori.
          - Nu voi muri . Dinpotrivă mă voi transforma într-o frunză de pluș , iar tu mă vei lua acasă .
            - Sunt foarte încântată. O să-ți povestesc totul.
            - Și eu la fel.Dar........ cum te numești ?
            - Pe mine mă cheamă Antonia

       - Eu sunt Clopoțica dar poți să-mi spui Clopo. Ai un nume minunat!                                                                  

      - Și tu la fel. Hai să mergem ! 

          În timp ce mergeam spre casă împreună , Clopoțica îmi împărtașea foarte multe lucruri minunate și magice pe care numai o zână le poate ști. 

          Am încheiat ziua foarte fericita de plimbarea pe care am făcut-o în parc , a fost o zi plina de fantezie si aventură , m-am bucurat foarte mult pentru că mica mea zâna tainică nu mă va părasi niciodată.

Petre Antonia, clasa a V-a B