Basmele, ca exerciţiu de imaginaţie

 

Basmele, ca exerciţiu de imaginaţie

 

În cadrul activităţii extraşcolare ”Poveşti şi basme””, de la clasa a IV-a C, coordonată de doamna profesor Coșa Dorina, elevii au fost îndrumaţi să se exprime liber, sa dea curs imaginaţiei, pentru a-şi îmbogăţi vocabularul şi a-şi dezvolta creativitatea. Astfel, ei au creat, plini de entuziasm, texte care transmit o mulţime de emoţii, sentimente şi propriile convingeri. Cu aceste texte, elevii au participat la diverse concursuri. Eleva Mânzat Antonia Maria - premiul al lI-lea, la concursul regional “Împreună facem lumea mai buna” şi elevul Zănoagă David Andrei - premiul al III-lea, la concursul regional “Tradiţii şi obiceiuri ”. În cele ce urmează, sunt prezentate lucrările elevilor.

 

Școala mea de vis

               Într-o altă lume, unde dragonii zburdă liberi și animale fantastice trăiau cu veselie, era o școală de vis. La acea școală, toate clasele erau făcute din sticlă, iar când se făcea prea cald, se trăgeau niște perdele de in. Totul era plin de frumusețe.

               Acolo nu exista poluare și toate străluceau de curățenie.

               Copiii învățau foarte bine, nu făceau niciodată boacăne, păstrau ordinea și curățenia. Când aveau ora de sport, ei se jucau și cu animale de tot felul, cu care se înțelegeau bine.

               Cel mai mult m-a impresionat că niciun copil nu avea telefon. Comunicau unii cu alții cu respect și își făceau complimente. Luau note foarte bune și profesorii îi lăudau mereu. Aveau și o grădină plină cu flori multicolore, pe care le îngrijeau cu bucurie.

               Era școala mea care mi-a rămas în suflet!

               Ce școală minunată aveam eu!

               Mânzat Antonia Maria, Clasa a IV-a C

               Cadru didactic îndrumător: Coșa Dorina Laura

 

Școala mea de vis

               Școala mea de vis este chiar de vis. Are săli de clasă luminoase și frumoase. Clasa mea este ordonată, frumos decorată și plină de copii cuminți. Ei nu se jignesc, nu se ceartă și nu se bat. Sunt toleranți și respectuoși unii cu alții. Toți sunt buni la suflet, se joacă frumos și colaborează. Împreună, realizează proiecte foarte frumoase. Profesorii sunt uimiți de calitățile copiilor.

               - O ! Ce școală perfectă! spun cu mândrie profesorii. Este nemaipomenită!

               Într-o zi, după ce am venit acasă de la școală, m-am așezat pe canapea și m-am uitat la televizor, la știri.

               - Știri de ultimă oră: Există o școală de vis! Copiii și profesorii se simt foarte bine aici.

               Școala aceasta a devenit cea mai populară școală din orașul nostru!

               Eu am exclamat entuziasmat:

               - Wow! Sunt tare fericit că sunt elev al acestei școli minunate. Chiar am o Școală de vis!

               Numele elevului: Ostroveanu David Andrei

               Cadru didactic îndrumător: Coșa Dorina Laura

 

Școala mea de vis

               Într-o zi de marți, am mers la școală, ca de obicei. Am intrat în curtea școlii și mi-am imaginat o școală de vis. Apoi, când am intrat în clasă, mi-am imaginat o clasă de vis.

               După ore, am plecat acasă. Seara, când m-am pus la culcare, mă gândeam ce bine ar fi să visez școala mea de vis, pentru a o putea admira din nou. Așa era de frumoasă în imaginația mea.      După ce am adormit, a început minunatul meu vis. Intram în curtea școlii, care era uluitor de mare. Acolo am văzut amenajate diverse spații pentru sport, pentru toți copiii: un teren de tenis, unul de baschet, două de fotbal, unul de volei și o masă de ping-pong. Copiii erau fericiți că puteau să-și aleagă sportul preferat.

               Clădirea școlii era pictată în alb și în nuanțe de albastru și verde. Școala era înaltă, cu cinci etaje. Am intrat nerăbdător, admirând holurile școlii. Acestea erau decorate cu o mulțime de ghivece cu flori frumoase și parfumate. Pereții erau decorați cu tablouri pictate de elevi pricepuți la desen.

               Am ajuns în clasă. Acolo era o expoziție cu multe desene realizate de colegii mei. Unul dintre colegi era venit din altă țară, dar toți ne-am împrietenit cu el. Era foarte talentat.

               Pe peretele din fața clasei erau două tablete mari în loc de table. În loc să le ștergi cu buretele, apăsai pe un buton și tabla se ștergea.

               În clasă întotdeauna era liniște și doar vocea doamnei învățătoare se auzea. Niciun copil nu vorbea neîntrebat. Doreau să învețe lucruri noi și interesante. Toți știau că trebuie să fie cuminți, respectuoși, buni la suflet și toleranți unii cu alții, pentru a se simți bine la școală.

               Așa aș vrea să fie școala mea de vis și în realitate!

               Numele elevului: Zănoagă David Andrei

               Cadru didactic îndrumător: Coșa Dorina Laura

 

Bine faci, bine găsești ! 

               Acum mulți, mulți ani, trăiau o babă și un moș.

Toată ziua moșul tăia lemne, din care făcea cea mai frumoasă mobilă din toată țara, iar baba prepara cele mai gustoase prăjituri, pe care le dăruia bucuroasă copiilor săraci. Amândoi erau buni la suflet cu cei din jur.

               Ei aveau o casă mare, mare, cât castelul unui împărat. Însă, aveau mare un gol în inimă, fiindcă nu aveau niciun copil, deși își doreau foarte mult.

               Dar, într-o dimineață, au găsit în fața casei un coș de nuiele, cu un copil deosebit de frumos. Uluit, s-a uitat moșul în toate părțile, dar nu văzu pe nimeni. Fetița din coș era un dar de la Dumnezeu. Avea părul de aur și ochi verzi, ca de smarald. Era atât de frumoasă, ca soarele de pe cer.

               Când au văzut acest lucru, deodată, parcă au întinerit. Fericiți, au dus-o în casă, cu blândețe, și au avut grijă de ea, cu multă dragoste părintească.

               Mânzat Antonia, Clasa a IV-a C

               Cadru didactic îndrumător: Coșa Dorina Laura