La munte
La munte Iarna trecutã mi-am petrecut o parte din vacantã la munte, la Paltiniş. Iubesc sã vãd acea întindere alb-sidefatã de zãpadã, sã aud cum scârtâie sub bocancii ce paşeau sub ea. Mi-a plãcut ceaiul fierbinte servit în mijlocul naturii înghetate. Fulgii mari de zãpadã , uşori ca puful, au cãzut necontenit din cerul cu norii plumburii. În câteva minute parcã mã simteam sub ocrotirea sau straja brazilor imenşi , acoperiti de zãpadã. Ne-am adunat cu totii si am plecat la sãniuş, pe pârtia special amenajatã. Deasupra noastrã se zãrea soarele palid , ce încerca sa strãpungã norii de zãpadã. Noi, gãlãgioşi, ne distram de minune , chiar dacã simteam uşor vântul rece ce a început sã adieprintre crengile brazilor parcã împietriti. A fost o vacantã de neuitat , având parte de un peisaj imaculat de alb.